tarafagarasului.eu - Instituţie nonformală care funcţionează ca un generator de proiecte, campanii, concepte, evenimente, face demonstraţii de atitudine şi exerciţii de sensibilitate! SCOP: revitalizarea prin redescoperire, conservare, trăire şi promovare a Ţării Făgăraşului, românismului şi creştinismului! Instituţie Virtuală cu Aplicaţii Reale, care propune o viziune proprie asupra a ceea ce înseamnă locuri, oameni, obiceiuri, cultură autentică din Ţara Făgăraşului şi armonizarea acestora cu timpurile prezente. Motto ul proiectului "... pentru ca toată lumea să audă de Ţara Făgăraşului! Numai lucruri bune..." Nu suntem o alternativă la ceea ce fac autorităţile locale sau alte organizaţii pentru promovarea acestei zone binecuvântate, ci o completare de bun simţ, cu intenţii dintre cele mai bune. Poveşti frumoase şi pe contul nostru de facebook TARA FAGARASULUI (punct EU)

miercuri

... prin Ţara Cerurilor Deschise, cu Yvette Larsson, "ambasadorul suedez al României în lume"



Yvette purta o ie cusută cu albastru, avea două codiţe împletite, o pereche de jeanşi şi cizme  de motor! A coborât, frumoasă, dintr-o maşină de teren care avea un steag mare, românesc, aplicat pe geamul din spate. Emma şi Erik au umplut uliţa din Mândra de chiote şi o alergătură nebună!  Erau minus 7 grade afară, iar cei mici erau în tricou! Pocneau de sănătate! Mama lor era toată numai un zâmbet, fascinată de fiecare copac, om care trecea pe uliţă, bucăţică de zid sau poveste!  





.............................

Yvette Larsson, cunoscută drept  „ambasadorul suedez al României în lume ”, a ajuns în Ţara Făgăraşului pe urmele Tricoului Fain, creat în atelierele-şezătoare de la Muzeul de Pânze şi Poveşti!

.......................................

 Mai întâi şi-a aruncat buzduganul! De Crăciun! Atunci s-a alăturat campaniei noastre „Poveştile Crăciunului de la margine de sat”. Buzduganul a fost Mihai, prietenul dac al fermecătoarei suedeze, cel care i-a prezentat acesteia România frumoasă, cu rost şi esenţă! La mijloc de februarie au revenit, împreună cu cei doi copii ai Yvettei, pentru a simţi pulsul Ţării Făgăraşului, acasă la ea!  Pe uliţa de la Muzeul de Pânze şi Poveşti am povestit despre ii, despre tradiţii, despre rost, despre ea, despre noi, despre cât de important e să investeşti în copii, despre joc şi joacă, despre fusion old-new... Când a venit vorba despre mâncare, în special de sarmale şi salată de vinete,  ne-am mutat poveştile la Casa Terra! Şi am contiunat cu  The Bucharest Lounge, demersul ei  însolit şi temerar de a prezenta lumii partea frumoasă şi pozitivă a ţării noastre, cu esenţa şi rosturile ei!  Despre cartea pe care o scrie, în care vrea să le descopere vesticilor comorile din Europa de Est ( în care foloseşte ca exemplu pentru acest colţ de lume: România ei frumoasă) Despre proiecte comune, mărţişoarele româneşti şi brăţările tradiţionale suedeze, din piele de ren, brodate cu fir de argint. Despre bunicii noştri şi înţelepciunea lor bătrânească, despre tatăl ei, sami, care a învăţat-o să iubească natura şi oamenii ( aceşti SAMI sunt indigeni, un fel de indienii din America! Ei au fost primii acolo şi au drepturi speciale. Sami sunt răspândiţi pe tot teritoriul Suediei, Norvegiei şi Finlandei. Au dreptul să stea unde vor şi dreptul la liberă circulaţie. Forma ochilor Yvettei e alungită, ca de ... eschimos! Acestor Sami nu le place să fie comparaţi cu eschimosii, am făcut asta doar pentru a înţelege mai bine povestea acestui neam de oameni  din care se trege un ambasador special al României în lume)


Am povestit despre hotărârea ei de a trece pe lista sa de recomandări şi Ţara Făgăraşului. Pentru oamenii de aici, locurile, vorbele, pânzele, mâncarea, bisericile vechi, bucăţelele de zid şi mai ales colecţia noastră de poveşti, care a mişcat-o până înspre lacrimă!


Yvette în tricoul ei MÂNDRA CHIC


Yvette a crescut în Lapland, Suedia. A  studiat la Universitatea Umeå ( limbi străine, pedagogie, media şi jurnalism) apoi s-a mutat în  La Réunion - pentru că visul ei era să trăiască pe o insulă unde să se danseze salsa şi să aibă nisip în păr după o zi de stat la plajă. Acum locuieşte în Danemarca! Călătoreşte mult. De acasă, din ţara lui Moş Crăciun, la o insulă tropicală pierdută în Oceanul Indian, apoi în Norvegia, până în zone cosmopolite precum Copenhaga, Londra, Aix-en-Provence. Şi totuşi, Yvette a făcut o pasiune specială pentru România!  Poartă ii, batice şi tot felul de elemente din costumul popular românesc într-un fusion old / new special! Iubeşte oamenii, peisajele, înţelepciunea veche şi mâncarea românească! 

......................................

Am povestit în engleză, dar a folosit foarte multe cuvinte româneşti, ori de câte ori avea ocazia!  Are două  vorbe pe care le iubeşte fără drept de apel: dor şi suflet! Mai nou şi primăvară! :) Mi s-a părut fascinant faptul că un cetăţean al „statului global” are setat ca reminder în calendarul personal, ca sărbătoare a dragostei, Dragobetele nostru românesc. Fiind un om care iubeşte poveştile, s-a îndrăgostit de cea a frumosului flăcău al Babei Dochia, în defavoarea Sfântului Valentin... Nu îmi aduc aminte de când nu am mai povestit cu un român care să vorbească atât de frumos despre ţara asta, oamenii ei, lucrurile bune, iile româneşti, mâncarea şi vorbele noastre dragi! Parcă era cineva plecat în lume din Boholţ, de undeva de peste Olt, cineva în al cărui ADN e ceva românesc! M-am ruşinat de milioanele de români care nu ştiu, nu pot, sau pur şi simplu nu vor să facă asta! E atât de simplu, de frumos şi cu vibraţii atât de pozitive, de nu îţi mai trebuie reţetă de la psiholog sau psihiatru o lungă perioadă de timp!

...........................
Una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste între o femeie, un bărbat şi o lume fascinantă clădită în jurul Dunării, Carpaţilor, Nistrului, Mării Negre, căreia într-un timp îi spunea Dacia, iar de ceva vreme bună.... ROMÂNIA!  
......................................

Yvette a venit în România pentru prima oară în 1985, la Mamaia,  într-o vacanţă de două săptămâni, cu părinţii şi bunicii.  A fost o experienţă inedită pentru ea, era soare, plajă, oameni care încercau să îi convingă să le vândă tot ce aveau pe ei,  prietenoşi...
Avea 13 ani! Într-o seară s-a trezit cu un grup de băieţi români care ieşiseră la agăţat suedeze! Au povestit mai bine de 4 ore! Cu Mihai a corespondat apoi până în 2011.  La început prin scrisori de mână! Câte una pe lună... Prima ei depeşă s-a oprit la cei de la Securitate! Dar a insistat! Mihai ne povesteşte şi el cum veneau scrisorile desfăcute, cum îl teroriza locotenetul Păuneţ, îl iscodea despre suedeza care îndrăznea să îi spună că Mr. Caeucescu  nu este chiar cea mai bună soluţie şi că ar fi minunat dacă ar putea să iasă, să vadă lumea cu mixul ei de culturi şi civilizaţii! Sute de scrisori în care îşi făceau confidenţe legate de  proiecte, împliniri şi neîmpliniri, viaţa amoroasă,  vise... Ea îi trimitea pachete cu haine chic, îi făcea selecţii de muzică internaţională, cărţi. Doar unul singur a ajuns la el: conţinea un poster cu un peisaj din California şi o casetă cu muzică. 
S-au revăzut prima oară abia peste 26 de ani. Era anul Domnului 2011! În aeroport s-au ţinut în braţe mai bine de 30 de minute, până a venit cineva de la pază şi i-a întrebat dacă au nevoie de ajutor, dacă li s-a făcut rău, sau s-a întâmplat ceva. Aşa a început, sau, mai bine spus, reînceput totul. Una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste între o femeie, un bărbat şi o lume fascinantă, clădită în jurul Dunării, Carpaţilor, Nistrului, Mării Negre, căreia într-un timp îi spunea Dacia, iar de ceva vreme bună.... ROMÂNIA!  
....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu